Jurnal Tismănean: Vremea Disprețului

Sunt washingtonian. Locuiesc aici din luna august 1990. În toți acești ani, prima mea sursă de informații a fost presa scrisă. Mai exact, „New York Times” și „Washington Post”. Sigur, obiceiul s-a schimbat odată cu internetul, acum mă uit mai întâi la diverse surse online. Dar continuăm să citim, Mary și cu mine, cele două ziare în edițiile tipărite. Adam le citește online.

Acum 20 de ani, în „Washington Post”, a apărut un articol-interviu despre Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Tot aici, în 1992, în suplimentul „Book World”, Richard Lourie a scris la superlativ despre cartea mea, „Reinventing Politics”. Tot aici am publicat în 1992, în secțiunea duminicală „Outlook”, un eseu despre destinul, mai exact ponegrirea intelectualilor critici în lumea postcomunistă. Transformarea lor din eroi în „inamici publici”. Titlul era „Metaphysical Mudslinging”.

Am fost prieten apropiat cu jurnalistul și prozatorul William McPherson, laureat al Premiului Pulitzer. Ani de zile membru al boardului editorial, Bill a condus suplimentul literar. A publicat texte revelatoare despre regimul Iliescu cu ale sale mineriade, intrigă și iluzii. Scriu aceste rânduri cu o mare tristețe în suflet. Ziarul de care s-a temut Richard Nixon și-a dat ieri obștescul sfârșit.

Miliardarul Bezos, amazonicul proprietar, a decis acest masacru spiritual. Bezos a investit 75 de milioane de dolari în exercițiul de adulație „Melania”. Îmi vine în minte titlul unui roman al lui Malraux din anii '30 ai secolului trecut: „Vremea disprețului”. Păstrez ultimul număr din „Book World”. Exemplar de colecționar.

Am citit varii opinii despre închiderea biroului de la București al postului de radio Europa Liberă. Ce pot spune este că regret decizia, chiar dacă actuala (ultima) conducere m-a eliminat, fără urmă de grație ori gratitudine, dintre colaboratori.

Decizia trebuie privită în contextul politicilor publice, inclusiv diplomația publică, ale Administrației Trump. Nu e vorba de izolaționism. Mai degrabă de o schimbare de focus și de o redirecționare a fondurilor. Vor exista programe americane, dar ele vor susține think tank-uri gen Danube Institute de la Budapesta. Varii inițiative „suveraniste”, deschis ori criptoputiniste. Vor exista beneficiari, dar ei vor fi exponenții Partidei Ruse. Acesta este motivul principal și principial pentru regretul meu.

Istoricul roman Suetonius îi atribuie lui Caligula un schimb de replici cu „bunica sa, Antonia”; atunci când aceasta i-a oferit un sfat, împăratul i-a răspuns: „Ține minte că am dreptul să fac orice, oricui”. Un Caligula al zilelor noastre se află acum în Biroul Oval, în timp ce Senatul este paralizat.

În ianuarie 2026, Președintele Donald Trump a declarat că autoritatea sa, în special în ceea ce privește acțiunile militare și globale, este constrânsă în primul rând de „propria moralitate” și de „propria minte”, mai degrabă decât de dreptul internațional. Deși a recunoscut existența Constituției SUA, el a sugerat că judecata sa personală acționează ca verificarea supremă asupra propriei puteri.