O temă de dezbatere propusă de Mihai Chirilă
IA: O mașină fără model al realității
Inteligența Artificială este un program de calculator antrenat pe un set de date pentru a produce un text care reflectă acel set. Este, pur și simplu, o mașină de limbaj fără conceptul de „adevăr”, deoarece rezultatul său nu este testat în raport cu un model al realității (nu știu dacă acesta din urmă există în formă digitală).
Pentru a diferenția adevărul de fantezie, trebuie să aplici „gândire critică, dovezi empirice, consistență logică și conștiință de sine (intuiție)”, conform Google AI. Nu sunt deloc sigur dacă acest lucru este implementat, cum sau în ce măsură.
Această situație îmi amintește de experiența din liceu, când urmam cursurile obligatorii de marxism, socialism științific, economie socialistă și doctrine comuniste. Pe de o parte, manualele erau de proastă calitate; pe de altă parte, nu aveam destulă experiență de viață și cunoștințe pentru a le înțelege.
Dar, la fel ca o inteligență artificială, voiam să mulțumesc profesorul și să iau note bune. Astfel, intuitiv, mi-am dat seama că totul era o chestiune de limbaj. Dacă memoram propoziții, concepte și cuvinte specifice, eram capabil să creez un răspuns aparent coerent la orice întrebare — o „salată de cuvinte”, ca să spun așa. Exact ca IA, cream un limbaj specific setului de date care îmi era oferit. Sunt sigur că mulți dintre noi am supraviețuit testelor și examenelor procedând exact așa. Aveam sentimentul conformismului și al lipsei de autenticitate, dar eram recompensat pentru asta, iar acest lucru mă ținea departe de probleme.
Oamenii ca „mașini de limbaj” recompensate
Oamenii folosesc cuvintele ca simboluri pentru a comunica. Se poate spune că sunt mașini de limbaj, unii chiar foarte buni. Dar este crucial să știm pe ce set de date este construit limbajul lor. Dacă acesta nu reflectă o realitate obiectivă și sunt doar simple „bolboroseli”, nu îi poți confrunta cu dovezi contradictorii sau inconsistențe logice.
Nu este o chestiune de IQ; majoritatea dintre noi nu suntem antrenați să dezvoltăm un model robust lume-obiect, ci să repetăm lucruri pentru care primim recompense și acceptare. Exact așa cum am obținut eu notele bune la școală. Mi-a luat mult timp să înțeleg ce repetam robotic atunci, iar asta s-a întâmplat doar pentru că am fost expus și am fost deschis către modele de realitate mai complexe. A fost o terapie corectivă.
Rolul unei comunități de gânditori independenți (Theo James)
“Acesta este rolul societății noastre de gânditori independenți: să ne ajutăm unii pe alții să înțelegem probleme complexe, să ne susținem reciproc, să ne facem gândirea sustenabilă și să ieșim din zona de confort. Trebuie să purtăm conversații care merg dincolo de narațiunile fabricate, acceptate popular ca „adevăruri”. Aceasta este, de fapt, fundația unei vieți intelectuale care merită trăită.”